Punct şi de la capăt

Se spune că directorii adjuncţi siguranţa deţinerii şi regim penitenciar din unităţile penitenciare au un rol important în viaţa de zi cu zi a acestor instituţii. Nu întotdeauna însă alegerea acestora coincide cu rolul pe care ar trebui să-l aibă. De regulă ei sunt aleşi deoarece:

- sunt mâna dreaptă a directorilor, atât în cele bune cât şi în cele rele;
- controlează prin intermediul subordonaţilor atât ceea ce intră cât, în special, ceea ce iese din penitenciare;
- au subordonaţi în serviciu 24 de ore din 24;
- au aproape cel mai mare număr de subordonaţi;
- pot da mâna de ajutor cea mai consistentă la înlăturarea posibililor indezirabili;


Se spune că directorii adjuncţi dintr-un penitenciar craiovean au fost aleşi astfel:

1. Un prim director adjunct a fost înlăturat din această funcţie deoarece a refuzat să închidă ochii la abuzurile în derulare. Se spune că acesta, fost lucrător de informaţii, nu a vrut să spună DA, la dispoziţii mai mult sau mai puţin legale.

2. Al doilea director adjunct, aşa cum a fost exprimarea directorului ce l-a propus în funcţie în faţa unui consiliu de conducere, trebuia adus deoarece are locuinţa în apropierea penitenciarului. Astfel, managementul carierei se prezumă în respectiva optică la a locui lângă instituţia în care îţi desfăşori activitatea.
Uimirea tuturor a fost mare, a făcut echipă, profesional, cu cei vânaţi. Se spune că acesta, sesizând dorinţa de a deveni părtaş la abuzuri cât şi că se vrea a fi un instrument într-o dorinţă sadică de răzbunare, a plecat singur după 3 luni. Mare om, mare caracter.

3. Al treilea director adjunct. Motivul aducerii sale, motiv expus de asemenea, nu va stârni cine ştie ce polemici. Sunt clasice astfel de cazuri. Totuşi să împuterniceşti un director adjunct pe motiv că are probleme financiare este o mare greşeală. Un astfel de om este şi va fi vulnerabil, atât în faţa pepeleilor, cât şi în faţa situaţiilor de criză.
S-a văzut, se spune că va pleca şi el, mai mult, sau mai puţin voit.

4. Al patrulea director adjunct ... se spune că e pe drum. Acesta va fi adus de la ceva distanţă, de dincolo de dealul Balota, din Mehedinţi. Exista într-o vreme, mulţi ştiu despre cine e vorba, un deţinut, alintat de şeful său Jeane. Acesta de ar mai fi, multe lucruri ar avea de povestit.
Se spune că, viitorul director adjunct, înainte de a deveni ofiţer, era magaziner (gestionar) la pielăria dintr-o fabrică de încălţăminte unde mare şef era pe atunci directorul ce este la al 4-lea locţiitor în 6 luni. Jeane, deţinutul, şi nu numai el, ar putea spune multe despre comenzile onorate de cei doi începând de la flecuri până la cizmuliţe noi pentru soţii sau amante de directori şi directoraşi. Curele, genţi de piele, centuri, chingi port-arme, nu mai vorbim ...
Se spune de asemenea că, pentru a fi siguri că nu le stă nimeni piedică în reînnodarea vechii prietenii şi în onorarea viitoarelor comenzi, noua echipă ar fi cerut detaşarea kamikaze-ilor de Pelendava.


Se spune că zvonurile întotdeauna au un sîmbure de adevăr. Alteori se spune că zvonurile sunt în totalitate adevărate.