Despre şefi, la rece ...

Metodele de observare, metode de imitare, metode de repetare, feed-back, reflecţie şi experimentare, conversaţii şi dezbateri, training-uri şi studiu. Sunt felurile principale ce ar trebui să se regăsească în dieta zilnică a şefilor de pretutindeni. Din păcate pentru angajaţii de rând, unii şefi din penitenciare preferă junk food-ul. Ei sunt:

… şefii care tind spre poziţia de lider fară a avea capacităţile necesare.

… şefii care se împotmolesc în abordarea problemelor practice.

… şefii care nu comunică pozitiv şi nu sunt adepţii lucrului în mod productiv cu subordonaţii şi, implicit, dau dovadă de incapacitatea de a-i motiva pe aceştia pentru a obţine rezultatele dorite – nu pot identifica butoanele motivaţionale ce trebuie apăsate pentru a-i motiva pe fiecare dintre ei; sistemul lor de conducere este bazat pe impunere şi sancţiuni faţă de subordonaţi.

… şefii ce stabilesc singuri obiectivele, dau ordine şi sunt orientaţi către controlul exigent al subordonaţilor. Ei nu cunosc anatomia umană şi nu conştientizează faptul că, la rândul lor, sunt neuroni într-o vastă reţea. Ei însuşi ar trebui să fie o reţea de neuroni conectată cu cei din subordine.

… sunt directori de penitenciar ce îşi spun manageri. În şefia lor, conduc afacerea prin intuiţie şi experienţă, nu işi stabilesc obiective concrete, nu sunt informaţi corespunzator, iar previziunea viitorului o fac pe baza trecutului. Ei sunt părinţii nepotismului şi ai ingineriilor financiare (din cauza lor ar trebui studiată etica în sistemul penitenciar).