Paroles, paroles

Mai zilele trecute citeam un comentariu care spunea că articolele noastre sunt prea pătimaşe şi prea personale. Cel puţin subsemnatul, voi încerca să folosesc în locul numelor bravilor protagonişti ai fiecărui articol un psudonim elocvent fiecărei speţe descrise.

Ciripel şi Prostomel

Ciripel şi Prostomel sunt directori într-un penitenciar oarecare din Oltenia. Aceştia, consecvenţi vechilor obiceiuri, cu o semi-carieră bazată pe realizările colegilor sau subordonaţilor cât şi pe pile, în oarecare deficit de imagine în ultima perioadă, au ajuns la concluzia că au nevoie de un joc de imagine, adică ... vorbe, vorbe (franceză: paroles, paroles).

Au făcut o şedinţă cu personalul aproape de sfârşitul lunii martie, au sunat mai mari pe la ANP sau ofiţeri zonali coordonatori SDRP, în funcţie de directa relaţionare şi au transmis măreţele realizări: în unitatea condusă cu (h)o(r)n(o)or de domniile lor au eradicat telefoanele mobile aflate în posesia pepeleilor, printr-un management zis desăvârşit.

La o primă vedere statistica confirmau afirmaţiile acestora. În luna ianuarie 16, în februarie 9, în martie până pe 30 doar 4. Ei au susţinut profesionalismul lor, aici pe blog s-a mai scris însă de noncombatul lucrătorilor din operativ umiliţi şi înjosiţi în faţa pepeleilor.

După toate aceste paroles, paroles, au făcut o percheziţie generală atât la penitenciarul de bază cât şi la secţia exterioară. Toate acestea trebuiau să confirme efectiv măreţele realizări şi capacităţile managerialed. Doar că, cei consideraţi proşti, incapabili, slabi pregătiţi profesional, cantităţi neglijabile în faţa pepeleilor, agenţii din operativ le-au dat o scurtă lecţie de profesionalism: 24 de telefoane mobile, aproape cît cele găsite în primele 3 luni, cele mai multe fiind la secţia exterioară cu un efectiv de 40 pepelei.

Aici o explicaţie rezidă din faptul că a fost prima percheziţie generală organizată din noiembrie 2009 când la conducerea SDRP era un alt ofiţer. Poate nici aceasta nu se făcea dacă Prostomel nu era oarecum forţat de subordonaţi să o organizeze.

Şi cum zice o vorbă din bătrâni, prostul nu e prost destul până nu e şi fudul, au sunat la centru lăudându-se cu rezultatul. Cum însă a existat şi o minte luminatăm spre mirarea noastră sinceră a fost chiar urmaşul lui Ştefan CEL-MARE care, se zice că l-a tăvălit un pic pe Ciripel. Motivul corect fiind exact ce am enunţat anterior. Ei nu realizează nici în prezent faptul că nu e important numărul telefoanelor mobile descoperite la pepelei, e important să descoperi şi să stopezi canalele prin care acestea intră în penitenciar.

Noi am scris de rău până acum de urmaşul lui Ştefan, dar nu putem să nu recunoaştem meritele cuiva atunci când analizează corect o situaţie şi realizează că ceea ce le susură Ciripel şi Prostomel în ureche când vin pe la Bucureşti nu este chiar adevărat. Felicitări mon cher.