Dreptul persoanei la opinie si libertatea de exprimare – drepturi si libertati care stau la temelia oricarei democratii
Dupa mai multi ani de reformare a sistemului de drept ne alegem cu un sistem imuabil-represiv, in care cetateanul are putina incredere. Din aceste motive devine imperativa o evaluare serioasa a masurilor intreprinse in toti acesti ani, pentru a ajusta sistemul de drept si de justitie la standarde proprii unui stat de drept. Schimbarea situatiei alarmante din aceste domenii, extrem de importante pentru un stat de drept, se impune din mai multe considerente. Unul din ele, si cel mai important in opinia noastra, tine de politica de cadre in institutiile statului. Ipoteza ca odata cu inoirea personalului, cu o generatie formata intr-o societate libera, va schimba lucrurile in bine, se pare ca nu se adevereste. Tinerii specialisti care s-au format in conditiile unui stat care a imbratisat valorile democratice, cu regret, recurg la metode vechi de lucru. Aceste concluzii rezulta din petitiile parvenite in adresa Centrului pentru Drepturile Omului din partea cetatenilor.
Frecvent, in cadrul examinarii acestor petitii avocatul parlamentar constata incalcari grave, admise de reprezentantii institutiilor statale, a drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetateanului, garantate de Constitutie si actele internationale. Violarea drepturilor omului este determinata, cel mai des, de atitudinea nepasatoare a persoanelor cu functii de raspundere fata de obligatiunile de serviciu, necunoasterea legislatiei, etc. Pot fi invocate diverse exemple la acest capitol, noi insa in acest material dorim sa ne referim la dreptul persoanei la opinie si libertatea de exprimare. Drepturi si libertati care stau la temelia oricarei democratii.
Frecvent, in cadrul examinarii acestor petitii avocatul parlamentar constata incalcari grave, admise de reprezentantii institutiilor statale, a drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetateanului, garantate de Constitutie si actele internationale. Violarea drepturilor omului este determinata, cel mai des, de atitudinea nepasatoare a persoanelor cu functii de raspundere fata de obligatiunile de serviciu, necunoasterea legislatiei, etc. Pot fi invocate diverse exemple la acest capitol, noi insa in acest material dorim sa ne referim la dreptul persoanei la opinie si libertatea de exprimare. Drepturi si libertati care stau la temelia oricarei democratii.
Pentru aceasta vom invoca doar un caz care elucideaza starea de fapt din organele de politie. Cu ceva timp in urma, o persoana s-a „inarmat” cu un transparant si a venit in fata unei institutii publice. Prin acest gest nu s-a dorit nimic altceva decit sa se atraga atentia autoritatilor la problemele cu care se confrunta. Care au fost consecintele pentru persoana in cauza se poate de dedus din starea si echimozele cu care s-a ales aceasta in urma interventiei in forta a organelor de politie pentru a „anihila pericolul” pe care il prezenta pentru securitatea publica. Acest caz demonstreaza cum nu se poate mai bine ca societatea moldoveneasca, totusi evolueaza. Cu regret nu putem spune acelasi lucru si despre reprezentantii structurilor de forta.
Pe masura ce statul se dezvolta si asteptarile de la organele de politie sunt altele decit erau acum cativa ani. Si pentru ca aceste asteptari sa fie indreptatite, se cere sa revenim mai frecvent la Legea cu privire la politie, care mai intii de toate prevede, ca, politia aparara onoarea, demnitatea, drepturile, libertatile si interesele cetatenilor. Daca parcurgem in continuare acelasi act normativ constatam, ca, organele de politie trebuie sa-si organizeze activitatea pe principiile legalitatii, umanismului si echitatii sociale, iar in activitatea sa sa mizeze pe respectarea personalitatii cetatenilor, fiind un garant al apararii demnitatii, drepturilor, libertatilor si intereselor lor legitime. Acelasi text de lege spune ca nici un fel de limitari ale drepturilor si libertatilor cetatenilor nu sint admise decit in temeiul si in modul stabilit de lege.
Concluzia care se cere a fi facuta, in baza rezultatelor investigatiilor, este ca in pofida normelor legislatiei invocate, colaboratorii de politie au deseori un comportament brutal. Politistii inca nu au insusit lucruri elementare. Cum ar fi necesitatea de a se legitima atunci cind se afla in exercitiul functiunii, de a face cunoscut persoanei temeiul intervenirii, incalcarile care i se imputa, etc.
De obicei, persoanelor care unipersonal si pasnic incearca sa faca cunoscute autoritatilor si opiniei publice problemele sale, reprezentantii organelor de politie le solicita sa prezinte autorizatia de desfasurare a intrunirii, eliberata de Primarie, fiind ulterior retinute de politie si transportate cu forta la sector, „pentru a se clarifica”. La sediul politiei persoanelor retinute si supuse unor tratamente degradante, li se intocmesc procese-verbale, incriminindu-li-se incalcarea legislatiei cu privire la organizarea si desfasurarea intrunirilor, si prin cumul alte contraventii administrative, cum ar fi, nesubordonarea cu rea-vointa dispozitiei sau cererii legitime a colaboratorului de politie, opunerea de rezistenta, ultragierea colaboratorului de politie, etc.
Doresc sa remarc, ca astfel de situatii au fost documentate in repetate rinduri de avocatii parlamentari. Nu odata am constatat ca cetatenii retinuti in astfel de cazuri sint tinuti cu zilele in izolatoare de detentie provizorie, dupa care sunt escortati la judecata.
Nu poate fi trecut cu vederea nici faptul ca adeseori si instanta de judecata examineaza materialele superficial, aplicind pedeapsa administrativa, fara a stabili circumstantele si vinovatia persoanei si fara sa asigure dreptul „contravenientului” la aparare.
Respectul pentru drepturile omului, pentru legalitate, devine o conditie necesara edificarii ordinii de drept si preintimpinarii oricaror abuzuri. Statornicirea spiritului de dreptate in constiinta factorilor de decizie si a fiecarui cetatean conditioneaza o atentie permanenta din partea intregii societati. Este de mentionat faptul, ca printre drepturile fundamentale ale cetateanului, libertatea opiniei si exprimarii are o relevanta deosebita. Fara posibilitatea cetateanului de a uza de aceste libertati, nu putem vorbi de un stat de drept care a imbratisat valorile democratiei autentice.
Pornind de la acest deziderat se impun eforturi consolidate pentru a stimula increderea cetatenilor in institutiile statului. Pentru aceasta este necesar ca cei care reprezinta aceste institutii, mai intii de toate, sa-si revada felul de a se manifesta.
Potrivit art. art. 25, 28 ale Legii Republicii Moldova nr.780 din 27.12.2001 privind actele legislative, acestea au obiect, scop si sfera concreta de aplicare, care isi gaseste reflectare detaliata sau succinta in titlul si in dispozitiile generale ale unui act legislativ concret.
Legea nr. 560-XIII din 21.07.1995 cu privire la organizarea si desfasurarea intrunirilor, isi are obiectul de reglementare stipulat in art. art. 1-3 si anume, modul de exercitare a libertatii intrunirilor, de organizare si desfasurare, conform Constitutiei R.M., a mitingurilor, demonstratiilor, manifestarilor, procesiunilor sau a altor adunari ale cetatenilor. In sensul acestei legi, prin intrunire se intelege miting, demonstratie, manifestare, procesiune, mars, pichetare, greva …orice alta adunare a cetatenilor care nu este indicata in art. 3….
Pentru a intelege mai bine sensul notiunilor la care ne referim, vom face trimitere la Noul Dictionar Universal al Limbii Romane, editia 2006, in care se da explicatie cuvintelor “intrunire”- actiunea de a se intruni si rezultatul ei; reuniune; adunare; a se uni, a se stringe laolalta; a se aduna etc. ( vezi pag. 680) si “ adunare” – intrunire, reunire de persoane; grup de oameni strinsi laolalta cu un anumit scop etc. (vezi pag. 44).
Prin urmare, Legea nr. 560, are ca obiect de reglementare relatiile de organizare si desfasurare a unor actiuni de catre oameni, care adunati laolalta in grup, urmaresc un anumit scop. Deci, actiunile persoanei care picheteaza o institutie publica de una singura nu cad sub incidenta Legii nr. 560 si referinta organelor de mentinere a ordinii publice la acest act legislativ nu are nici o relevanta. Aceasta lege nu reglementeaza desfasurarea unipersonala a actiunilor de protest.
O importanta deosebita are semnificatia notiunii de “ordine publica” , in special de catre cei care au obligatia sa o apere. Dictionarul defineste “ordinea publica” – ordine politica, economica si sociala asigurata printr-un ansamblu de norme si masuri, care se traduc in fapt prin functionarea normala a institutiilor statului, respectarea drepturilor cetatenilor; un ansamblu de dispozitii legale care nu pot fi ocolite… Din aceasta definitie vedem ca la baza ei sta norma legii, care dicteaza comportamentul subiectilor implicati.
Cazurile evocate (de pichetare unipersonala) constituie situatii in care persoana isi realizeaza dreptul fundamental garantat de Constitutia Republicii Moldova in art. 32 – libertatea opiniei si exprimarii. Astfel, conform normei constitutionale invocate, oricarui cetatean ii este garantata libertatea gindirii, a opiniei, precum si libertatea exprimarii in public prin cuvint, imagine sau prin alt mijloc posibil.
Evident ca nu poate fi lasata fara atentie si alta latura a problemei, care genereaza din alin. (3) al normei constitutionale. Este vorba de cazul in care legea interzice actiuni de contestarea si defaimarea statului si a poporului, indemnul la razboi, la agresiune, la ura nationala, rasiala sau religioasa, incitarea la discriminare, la separatism teritorial, la violenta publica, precum si alte manifestari ce atenteaza la regimul constitutional. (Este adevarat, ca redactia actuala a alin.(3) art. 32 citat mai sus, urmeaza sa fie adusa in concordanta cu redactia art. 10 alin. (2) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale). Or, in lipsa acestor imprejurari interventia colaboratorilor de politie, catre persoana care picheteaza de una singura, sub pretextul asigurarii ordinii publice nu are temei juridic, deoarece, dupa cum am mentionat mai sus, actiunile protestatarului nu intrunesc incalcari de legislatie. Implicit impiedicarea sau retinerea persoanei care isi exercita solitar dreptul la opinie si libera exprimare sint ilegale si neintemeiate. In acest sens remarcam, ca persoana este protejata de normele Constitutiei, care garanteaza libera circulatie si libertatea de exprimare a opiniei (art.art. 27, 32 ale Constitutiei). Legalitatea interventiilor si cerintelor colaboratorilor politiei catre acesti cetateni, trebuie apreciata prin prisma existentei cel putin a unei situatii interzise prin alin. (3) art. 32 din Constitutie. Colaboratorii de politie, inainte de a interveni in cazul in care un cetatean picheteaza solitar, trebuie sa se asigure ca acesta prin comportamentul si inscrisurile avute la sine, defaimeaza statul, face indemn la razboi, agresiune, etc.
In lipsa imprejurarilor evocate, retinerea persoanei si detinerea in camera de detentie provizorie aduce atingere drepturilor cetatenilor, garantate prin art. art. 15, 16, 18, 24, 25, 26, 27, 32, 36, 54 ale Constitutiei Republicii Moldova, art. art. 3, 5, 7, 10 ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si drepturilor proclamate in Declaratia universala a drepturilor omului, Pactele ONU si alte tratate la care Republica Moldova este parte si constituie, in viziunea noastra, actiuni abuzive, pasibile de raspundere, care la moment ramin inca fara atentia cuvenita din partea superiorilor, dar si a organelor abilitate.
Sursa: http://www.ombudsman.md/
Autor: Iurie Perevoznic, Avocat parlamentar
