Şoricelul Emilaş

Sunt un şoricel cu faimă
Peste tot apreciat
Emilaş mi se mai spune
Mă prezint şi-s încântat.

Am blăniţă de mătase
Şi codiţă de un cot
Urechiuşe mici, frumoase
Şi mustăţi pe lângă bot.

Am ispravi nenumarate
Eu cu legea nu ma împac
De m-o supăra vreodata
Am s-o bag direct în sac.

Dar ce-aud jmecher de mine
Parc-ar fi un mieunat
E datoria, bat-o vina
Sunt grabit v-am salutat
Eu ... acasă am plecat.

Cam aşa stau lucrurile cu Emilaş, ofiţer clasificate la Penitenciarul Pelendava. Acesta aplică legislaţia clasificatelor după apartenenţa sindicală, apartenenţa la categoria ofiţerilor cât şi după bunul plac.

În urmă cu doi ani un agent s-a mutat la secretariat, altul a preluat atribuţii la arhivă. Ambii au dat declaraţii pentru avizul ORNISS. Primul l-a primit după 3 luni, al doilea a avut confirmarea că a plecat din Pelendava de abia în anul 2010 spre ANP, recte ORNISS. Între timp cel de-al doilea nu mai avea nevoie de el. Asta ţinând de bunul plac.
Ca să se înţeleagă partea cu apartenenţa sindicală. Şoricelul Emilaş e şi preşedinte de sindicat (în totală contradicţie cu PIC 2, dar deh, la el se poate, ca în poezie), al doilea agent este rudă cu fostul preşedinte al sindicatului aflat în concurenţă cu sindicatul lui Emilaş.

În continuare, în limbaj de lemn (ANP), vom prezenta două speţe, triste dar şi amuzante prin naturaleţea prezentării situaţiei contradictorii ca acţiuni dar asemănătoare oarecum.

Prima speţă. Agentul D.L.G. de la Pelendava este nominalizat prin decizie la începutul anului 2010 cu atribuţii de şef tură. După o perioadă de timp pe la poarta penitenciarului vine un oarecare, cam seamănă situaţia cu cea de la Bistriţa, şi respectivul susţine că agentul nostru îi datorează ceva sume de bani.
Spre deosebire de Bistriţa, Ciripel de Pelendava nu sesizează nici o comisie, chiar nu apare deloc în speţa noastră. Apare în schimb ... şoricelul Emilaş.
Invocând prevederile legislaţiei clasificate, mai precis art. 160, litera c din Hotărârea de Guvern 585/2002, acesta a solicitat interdicţia ca acesta să-şi mai desfăşoare activitatea ca şef de tură. Aşa a zis, aşa s-a făcut.

A doua speţă. Comisarul şef F(î)S mai cunoscut ca Prostomel, iar mai nou ca Guriţă, director adjunct la Pelendava. La fel, singura diferenţă că la poarta instituţiei vin băncile, vin citaţii, vin sechestre. Dificultăţi financiare serioase aşa cum spune cartea, tot art. 160 litera c, invocată de şoricelul Emilaş ... doar în anumite situaţii. Discrepanţă vădită între datorii şi venituri. Datorii la bănci de 8 200 Ron, venituri de 7 600 Ron.
Acelaşi articol invocat în prima speţă de Emilaş, a fost uitat în cea de-a doua speţă.


Poate că ceea ce a contat este apartenenţa sindicală a comisarului şef, membru în sindicatul lui Emilaş. Sau poate că era ofiţer. Sau, de ce nu, agentul în cauză era amic bun, rudă prin alianţă cu actualul preşedinte al sindicatului concurent lui Emilaş.

Indiferent care din aceste motive a contat mai mult, important este că şoricelul Emilaş aplică la Pelendava legea după bunul lui plac.

E preşedinte de sindicat că astfel aş crede ca ultimele litere ale prenumelui său îl determină să ţină cont în aplicarea legii de categoria din care face parte cel vizat. Adică LAŞ, de la EMILAŞ.